art-47-neintelegeri
Descriere album: ‘Stiu’ sau ‘nu stiu’ spun adesea oamenii atunci cand comunica.Insa chiar si lucrurile pe care noi
credem ca le stim nu sunt adevarate intotdeuna, fapt ce ar putea sa cauzeze neintelegeri, chiar si in
sportul cu porumbei.Crescatorii intotdeuna ar trebui sa isi puna singuri intrebari.In momentul in care ei vor
crede ca nu mai este nimic de invatat atunci s-ar putea sa fie inceputul sfarsitului.Majoritatea
cunostintelor pe care le posedam sunt bazate pe experienta personala sau pe ceea ce am invatat.
Invatatura pe care am dobandit-o din propria experienta este cea mai veridica.Mai mult, noi de fapt
practicam un sport care este intr-o continua schimbare.Intotdeuna apar noi medicamente, noi boli,
metode, campioni noi etc.Aceste lucruri ne obliga sa gandim si cateodata sa reconsideram anumite
lucruri.
E Coli
In Europa de Vest asa-numita ‘boala a porumbeilor tineri’ (adesea in presa columbofila s-a facut
referire la aceasta ca fiind si adeno/coli) a fost o adevarata plaga timp de mai bine de un deceniu.Insa
acum trei ani au aparut vesti imbucuratoare, cel putin asa se parea.Parea ca din acel moment boala nu
mai era o problema majora, asta este deasemenea ceea ce am scris si eu, si, intr-adevar, crescatorii au
fost fericiti, pentru ca acest cosmar se credea ca a devenit istorie.Din nefericire noi toti ne-am inselat.In
primavara acestui an (2004) coli/adeno a ‘lovit’ din nou multe crescatorii, in unele cazuri intr-un mod
devastator.Acum multi oameni isi pun intrebarea daca nu cumva exista ceva care trebuie facut pentru a
preveni un colaps.Din pacate raspunsul este negativ; nu exista nimic care sa protejeze in mod sigur
porumbeii.Vestile bune sunt ca exista modalitati care pot reduce sansele ca porumbeii sa se
imbolnaveasca.Va voi prezenta cateva mici sfaturi in aceasta privinta.
Cum sa reducem riscurile
a. Sa tinem porumbeii sanatosi (sa nu fie afectati de tricomonoza) pe toata perioada intregului
an pentru ca tricomonoza deschide porti catre tot felul de boli si in special catre … E Coli
b. Sa vaccinam puii impotriva paramixovirozei de la o varsta cat mai frageda.In trecut s-a
vehiculat ideea ca vaccinul trebuie facut la porumbeii maturi insa oamenii de stiinta si-au
schimbat ideile in privinta aceasta.Vaccinul trebuie facut la varsta de 4 saptamani.Porumbeii
care sunt vaccinati la o varsta cat mai mica vor fi mai putin vulnerabili.
c. S-ar putea sa ‘sune’ ciudat, insa se pare ca nu este bine sa fim prea igienici in
crescatorie.Porumbeii tinuti in crescatorii care sunt curatate si dezinfectate in mod frecvent
vor contacta E Coli mai des decat ceilalti, fapt dovedit de cercetarile efectuate in
Germania.Se pare ca este o chestiune de imunitate.
d. Mare atentie cu vitaminele.Coli ataca ficatul si daca exageram in folosirea vitaminelor s-ar
putea sa lezam ficatul porumbeilor in acelasi mod.S-ar putea sa va intrebati de ce E Coli este
o problema atat de grava in Vestul Europei si nu in tari cum ar fi Africa de Sud, Scotia s.a.Cel
mai probabil se datoreaza abuzului de antibiotice de tot felul.In tarile in care medicamentele
nu prea sunt cunoscute (inca) acolo nici bolile nu prea sunt cunoscute.In particular, folosirea
cortizonului se pare ca slabeste rezistenta naturala.
e. Evitati sa stresati porumbeii si chiar mai mult … evitati suprapopularea.In trecut multi
veterinari sustineau ca otetul de mere pus in adapatoare ar putea fi preventiv, datorita
faptului ca acizii stopeaza raspandirea bacteriilor.Otetul de mere a devenit foarte popular insa
.. s-a dovedit a fi ineficient.
Invingatorii
Atunci cand un porumbel castiga un concurs, intrebarea pe care, adesea, o pun oamenii este
legata de numarul total de porumbei participanti.Este un lucru normal, insa mentalitatea ca un invingator
intr-o competitie sa zicem de 10.000 porumbei este mai bun decat unul care a invins sa spunem 500 p.
este total gresita.In ceea ce priveste victoria, sunt doi factori care joaca un rol important:
a. Conditiile meteorologice
b. ‘Puterea’ competitiei. Datorita circumstantelor vremii foarte multi porumbei nu au nici o sansa
orice ar fi, asa cum am subliniat intr-un articol precedent.Daca in timpul concursului este
Art.47-pagina 2/3-
semnalata prezenta unui vant puternic din vest atunci concursul devine o misiune imposibila
pentru porumbeii crescatorilor din zona de vest.Si tocmai aici este competitia mai puternica.
Stiu un club unde un singur crescator participa cu peste 150 de porumbei la fiecare concurs,
un alt coleg de-al sau angajeaza peste 100 si tot asa procedeaza si cel de-al treilea.Deci se
poate intampla ca intr-o cursa de 700 porumbei sa fie doar 8 sau maxim 10 crescatori.Acesti
crescatori au angajat ‘absolut tot ce misca in voliere’.Lor nu le pasa daca porumbeii sunt
pregatiti sau nu, nici daca ei sunt sau nu de calitate.In alte zone se intampla tocmai
contrariul.Acolo, crescatorii participa doar cu cei mai buni porumbei ai lor, cei care sunt in
super forma.Asta ar rezulta intr-un concurs in care sa zicem ca 200 de crescatori au angajat
in total 700 de porumbei.Normal ca este o cu totul alta poveste decat intr-o cursa de 700 p.
care au fost angajati doar de 8 crescatori.Acum s-ar putea sa intelegeti de ce sunt invingatori
din doar 100 de porumbei pe care eu ii prefer invingatorilor din 1000 porumbei.Ati putea
spune ca cei mai buni porumbei se gasesc in acele zone unde multi crescatori angajeaza
impreuna putini porumbei.Acolo unde putini crescatori participa cu multi porumbei, acolo este
o competitie slaba.Bineinteles ca invingatorul din 10.000 porumbei are o valoare comerciala
mult mai ridicata decat a unui castigator din 500 p. insa fara indoiala … cel din urma s-ar
putea sa fie cel mai bun.
Asii Nationali
Si cum ramane cu asii nationali?Este oare as-ul national al Olandei deasemenea si cel mai bun
porumbel al tarii?S-ar putea sa nu fie cazul, si asta din mai multe
considerente.Pe de o parte este mult
mai usor sa obtii succese rasunatoare in zonele unde competitia este slaba, si mai mult de atat, in multe
zone, atat in Olanda cat si in Belgia, crescatorii pur si simplu nu au nici o sansa sa aiba un as national
datorita faptului ca nu sunt suficient de multi porumbei in concurs.Este adesea cazul acolo unde
competitia este puternica, din cauza ca acolo crescatorii participa doar cu cei mai buni porumbei ai lor.
In 2001 dl.Boeckx din Belgia a avut un porumbel care a castigat 7 locuri 1 si in mod normal un
porumbel care nu putea sa faca altceva mai mult decat sa invinga.’Acesta va fi as-ul national’ m-am
gandit, pentru ca un porumbel nu poate sa faca altceva mai bine decat sa invinga, nu-i asa? Dl.Boeckx
avea indoielile sale oricum, pentru ca nu a concurat impotriva multor porumbei si … el a avut dreptate.In
final porumbelul a ajuns pe locul 4 in campionat.Chestia este ca un porumbel care a castigat locul 5
impotriva a 2.100 porumbei are un coeficient mai bun decat unul care castiga locul 1 din 400 porumbei.In
plus, mai este un alt lucru foarte important care trebuie luat in calcul.
Pentru a castiga un titlu, atat in Olanda cat si in Belgia, crescatorii trebuie singuri sa isi trimita
rezultatele la uniune (NPO sau KBDB), insa … nu toti fac acest lucru.Unii oameni sunt in varsta, altii nu
citesc revistele columbofile sau nu stiu regulamentul sau … pur si simplu nu sunt interesati de acest
aspect.
Camponii nationali
In ceea ce priveste campionii nationali (rezultatele crescatorilor) ne confruntam cu aceeasi
poveste.Acolo unde competitia este slaba este foarte usor pentru a excela si (din nou) multi crescatori nu
isi trimit rezultatele la KBDB sau NPO.In cazul Olandei, in cateva zone, computerul face ‘munca’
crescatorilor insa asta nu se intampla peste tot.Deasemena in campionatele crescatorilor multi se lovesc
de problema unui numar mic de porumbei participanti.In nordul Olandei sunt concursuri in care participa
pana la 35.000 porumbeii la un singur concurs, in timp ce in sud 1000 porumbei este un numar nesperat
pentru o cursa.Un tip care castiga locurile 1, 2 si 3 impotriva a 1000 porumbei nu a facut o figura
frumoasa dupa toate calculele, pe cand altul care a castigat locurile 13, 24 si 29 impotriva a 15.000 p. a
facut ‘treaba buna’.
In cazul primului tip, acesta nu poate sa faca nimic pentru ca pur si simplu in acel concurs nu au
fost decat atatia porumbei si nu ar fi avut cum sa obina un alt rezultat mai bun decat cel pe care l-a
realizat.
In cazul Belgiei mai exista ceva in plus; tocmai pentru a le da o sansa si ‘micilor crescatori’ care
detin putini porumbei, in campionat conteaza primii doi porumbei nominalizati pe fisa de concurs.Insa ce
credeti ca fac acei crescatori care detin multi porumbei?Ei angajeaza porumbeii in concursurile diferitelor
asociatii in fiecare saptamana.Deci omul care poate avea doar un singur concurs pentru ca detine putini
porumbei implicit poate avea doar un singur rezultat bun.Cei care insa detin multi porumbei au
Art.47-pagina 3/3-
posibiliatea sa concureze in cluburi diferite in fiecare week-end fapt ce le creste sansele cel putin macar
pentru un singur rezultat bun.
Este sau nu adevarat?
Incepatorii, in special, cred ca daca incruciseaza un porumbel bun de fond cu unul bun de viteza
in mod automat vor obtine porumbeii buni de demifond.Ei de asemenea cred ca pot sa ii faca mai rapizi
pe porumbeii de fond imperechindu-i cu porumbei de viteza.Ei se inseala in ambele cazuri.’Fondistii’
trebuie imperecheati cu ‘fondisti’ si ‘vitezistii’ cu ‘vitezisti’.Bineinteles ca stiu cativa crescatori buni de
distanta lunga care si-au incrucisat cu succes propria linie cu porumbei de sprint.’Patrick’ al lui Vanhee,
care era pe jumatate Janssen, este un exemplu si sunt mai multi porumbei in acest caz insa … acestia
sunt exceptii.
O singura disciplina
In Europa de Vest campionii se ‘concentreaza’ fie la viteza, fie la demifond sau fie la lunga
distanta.Deci ei fac o singura alegere, pentru ca ei stiu prea bine ca aceasta este singura cale spre
succes.Aceia care vor sa fie campioni la toate distantele sunt sortiti esecului, pentru ca ori este un lucru
ori este celalalt, la fel ca si in alte sporturi.Desi concursurile de lunga distanta devin, pe departe, din ce in
ce mai populare, marea majoritate a crescatorilor inca participa la concursurile pe distante scurte sau
medii.In ceea ce ii priveste pe belgieni se spune ca 80 % nu participa la concursuri mai lungi decat
Quievrain care este in jur de plus-minus 100 km.Nu este prea bine pentru ei deoarece concursurile de
lunga distanta primesc atentia presei.Din aceasta cauza este gresita mentalitatea ca numele de care ne
‘lovim’ in reviste sau pe Internet sunt numele campionilor.
Faima si calitate
Ceea ce vreau sa spun este ca multi campioni nu primesc publicitatea pe care o merita din
moment ce ei nu participa la nationale (lunga distanta) fapt ce duce la concluzia ca faima este cu totul un
alt lucru decat acela de a fi cu adevarat bun.Cateodata le arat strainilor rezultatele concursurilor, nu
pentru a discredita marile nume ci pur si simplu pentru ca vreau sa le ‘deschid’ ochii.Ochii lor nu numai ca
sunt deschisi atunci, chiar le ies din orbite atunci cand se ‘lovesc’ de adevar.Problema lor este aceea ca
ei depind de mass-media pentru a-si imbogati cunostintele, de obice de presa scrisa si din nefericire nu
toti oamenii din presa sunt neutrii sau obiectivi, nici in Olanda si nici in Belgia, si nici peste granite.Unii
reporteri sunt asa-numitii ‘vanatori de comisioane’.
Daca ei realizeaza un reportaj despre domnul ‘X’, atunci acest ‘X’ le da un comision din porumbeii
pe care ii vinde.Si pentru ca presa supravietuieste din ajutoarele pe care le primeste atunci nu puteti
decat sa va imaginati ca se intampla si alte lucruri hazlii.Sunt multi campioni, mai multi decat va vine sa
credeti, care resping orice fel de publicitate.Motivul este ca ei nu doresc vizitatori care vor porumbeii lor
pentru ca de fapt ei nu sunt interesati de
bani.Se intampla adesea ca de la astfel de oameni sa iei
porumbei buni pentru sume atat de mici.Cum sa ii gasim si sa le luam porumbeii?: Aceasta este arta unui
campion.Va dati seama ca le este mai usor celor din zona respectiva decat strainilor pentru ca ei sunt
mai bine informati.Dupa ce ati citit astea s-ar putea sa va fie clar de ce atat de multi nu au succes cu
porumbeii pe care ii cumpara; in cele mai bune cazuri ei nu sunt bine informati, iar in cele mai rele cazuri
ei sunt indrumati gresit acolo.
