RASE-NUME-SI-OCHI

Nume album:
art-02-rase-nume-si-ochi
Descriere album: Cînd cineva în Olanda sau Belgia are rezultate remarcabile la concursuri, strainii care
cauta pasari bune devin interesati de porumbeii acestui om. Si prima întrebare la care campionii
din Olanda si Belgia trebuie sa raspunda este: Ce rasa aveti?. Ce rasa ? – Campionii din Olanda
si Belgia adesea nu înteleg. “ Ce vrea omul asta, o rasa sau o pasare buna – se întreaba ei. Nu
este ciudat pentru ca majoritatea pasarilor din Europa sînt produsi din încrucisare. Pe deasupra
întrebarea care se pune “rasa pura exista cu adevarat ?“ – în opinia mea nu.
Hofkens este un mare nume în special în America. El a fost macelar si a locuit aproape
de mine. El a facut parte din generatia veche dar totusi am fost buni prieteni. De aceea m-a rugat
de doua ori sa organizez o licitatie pentru el. Aceasta a fost cînd el era în viata bineînteles.
Datorita activitatilor mele cu aceste licitatii sînt bine informat despre pasarile sale, rezultatele sale
si originea acestor pasari.
Ei, d-l Gust Hofkens însusi nu credea în rasa si nu a cautat niciodata sa aiba una. Mai
tîrziu, dupa moartea sa, altii vor sa arate ca au “rasa Hofkens”. Daca Hofkens ar putea sa
citeasca publicatiile despre el si despre “rasa” lui, care a aparut dupa moartea sa, probabil s-ar
întoarce în mormînt. În America si nu numai aici, sînt crescatori care pretind ca au rasa Hofkens
pura cînd Hofkens însusi niciodata nu a cautat sa tina o familie “pura”. El a cautat întotdeauna
pasari mai bune. El a cumparat porumbei de oriunde cu conditia sa fie buni si preferabil de la
concurenti din zona sa. Pentru ca porumbeii pe care îi cauta erau ai acestor oameni care îl
bateau pe el în concursuri. Cînd Hofkens a murit, pasarile sale au fost toate licitate. Cît de
popular a devenit se vede prin faptul ca cu cîteva zile înainte ca licitatia sa aiba loc, o parte din
pasari a fost furata în ciuda pazei politiei. Am înca listele pentru licitatie.
Acestea arata ca o treime din pasarile sale erau importate si porumbeii pe care îi avea de
la alti oameni erau pasari care nici macar nu purtau un inel de la Hofkens. Alta treime a reproduso
din pasarile pe care le-a importat. Si porumbeii cu parinti si bunici reprodusi de Hofkens însusi?
Cu greu se poate spune ca el avea astfel de pasari. Expertii care au cumparat porumbei la
licitatii, mai tîrziu pretindeau ca au “rasa Hofkens” chiar daca erau porumbei care nu au fost
reprodusi de Hofkens sau porumbei pe care Hofkens i-a reprodus din pasari pe care le-a
achizitionat el însusi din alta parte.
Va voi da un alt exemplu: Jan Aarden, un nume faimos peste tot în lume la distanta
lunga (fond). Acum, la cîteva decenii dupa moartea sa, multi oameni din Olanda pretind ca au
rasa pura Jan Aarden. Majoritatea dintre ei stiu bine ca numele se vinde. Si înca o data, acesta
este adevarul?. Ca si Hofkens, J. Aarden a fost întotdeauna în cautarea celor mai buni, el a
cumparat pasari de pretutindeni si totusi el nu a fost un concurent cu rezultate foarte bune.
Trebuie spus ca mai tîrziu alti crescatori au avut succese cu descendenti ai porumbeilor sai. Dar
ei nu au “o rasa” nicidecum. Ceea ce au este deasemenea un amestec de pasari. Cum am spus
înainte, în special columbofilii americani sînt naivi. Ei sustin ca au porumbei puri Bekaert, puri
Wegge, puri Verheye, puri Hansenne, puri Bricoux, puri Huyskens van Riel, puri Genette, etc, etc,
etc. nume complet necunoscute pentru tînara generatie din Europa.
De exemplu Wegge si Huyskens van Riel. Pasarile Wegges au fost licitate în 1903. Din
nou aceeasi poveste. Ei au fost toti încrucisati. Acum, aproape un secol mai tîrziu, americanii
pretind ca ei au porumbei Wegge puri. Nu este ridicol??.
Porumbeii Huyskens van Riel sînt deasemenea puri în tari straine. Oricum Geroges, fiul
lui Jef van Riel, însusi recunoaste ca în pasarile sale nu a mai ramas mult sînge din porumbeii
tatalui sau. Si, daca poate fi o singura persoana în lume care poate avea rasa Huyskens van Riel,
acesta poate sa fie doar el. Dar el este un om cinstit care nu vrea sa abuzeze de numele tatalui
sau. Mai mult decît atît, deasemenea porumbeii tatalui sau care distrugeau cursele în anii 40 si
50, au fost produsi din încrucisari. În 1946 Jef van Riel a cumparat o serie de oua de la Jos van
den Bosch. El a încrucisat porumbeii obtinuti cu porumbeii sai si rezultatul a fost o explozie de
pasari de exceptie.
Art.02-pagina 2/2-
Pe cei mai buni concurenti (campionii din Olanda si Belgia) nu îi intereseaza rasele, si nu
îi intereseaza numele deloc, cînd ei vor sa cumpere. Presa face nume si este amuzant si trist în
acelasi timp sa vezi în prezent ca oameni oarecare care sînt complet necunoscuti în Olanda si
Belgia în ceea ce priveste rezultatele în concursuri, sînt faimosi peste tot în lume.
Ei nu pot sa arate rezultate, dar punctul lor puternic este ca acesti “tigri ai hîrtiilor” stiu
cum sa manipuleze presa. Ei fac publicitate, ei stiu ce doresc oamenii: rase, pedigree
impresionante si fotografii si ei ofera oamenilor ceea ce acestia doresc: rase, pedigree
impresionante si poze. Dar afacerea lor este buna: ei vînd. Pentru ca ei au alte calitati decît sa
reproduca porumbei buni: ei au un nas bun pentru bani. Este destul de frustrant pentru campionii
adevarati cu pasari de exceptie sa vada japonezi, americani si taiwanezi cumparînd aceste
“pasari de hîrtie”.
Ati auzit vreodata de William Geerts?. Sigur ati auzit. Ati auzit vreodata de un batrîn
numit Fons Jacobs? Probabil ca nu. Dar pasarile batrînului Fons Jacobs l-au facut celebru pe
Geerts.
Deci care este concluzia? Foarte multi campioni din Olanda si Belgia au devenit faimosi
cu porumbei proveniti de la columbofili complet necunoscuti. Acesti “necunoscuti“ sînt adevaratii
campioni. Ei nu fac publicitate, ei nu doresc sa plateasca agenti pentru publicitate, foarte adesea
lor nici nu le le place publicitatea si ei nu vor sa plateasca exportatori sau importatori sa dea
pentru ei “marea lovitura”. Pentru ca banii nu sînt atît de importanti pentru ei. Ceea ce îi face pe
ei fericiti sînt porumbeii buni si rezultatele bune. Pentru acesti oameni presa “poate sa se duca
dracului”. Ei vor sa cîstige concursuri, altii pot sa aiba faima.
Domnul X si vecinul sau Janssen-manul.
Vreau sa termin acest articol cu înca un exemplu.Acesta este Janssen-manul. Un tip cu
multi porumbei direct din crescatoria Janssen. Ca competitor el nu înseamna nimic, dar el este
cunoscut peste tot în lume. Printr-o coincidenta vecinul sau, domnul X este un mare campion si
este greu de învins în concursuri. De fapt lui îi pare rau de slabele rezultate ale Janssen-manului
si spera în fiecare sfîrsit de saptamîna ca acest om va prinde o cursa buna. Dar în zadar. Vecinul
este doar un pierzator.
În orice caz oameni din toata lumea vor porumbei de la acest pierzator. Adesea se
întîmpla ca ei sa opreasca si sa-l întrebe pe pe domnul X unde locuieste faimosul Janssen-man.
Ceea ce acesti vizitatori straini nu-si dau seama este ca nu Janssen-manul este adevaratul
campion, ci omul pe care îl întreaba adresa sa. De ce? De ce? - întreb adesea - columbofilii
straini nu întreaba despre rezultate cînd cumpara pasari? Ei vor sa obtina rezultate bune dar cînd
cumpara pasari ei vor nume si rase. Si …. sa nu uit, ei vor porumbei cu ochi speciali. Ochi cu o
culoare “bogata” – asa numitii ochi de reproducatori. Ce le place la acesti porumbei cu ochi
bogati? Nu stiu. Ceea ce stiu este ca stiintific ochii nu înseamna nimic. Înca o data, în America
columbofilii sînt înnebuniti dupa semne în ochi.
Faptul ca nu avem un cuvînt olandez pentru “semn în ochi” spune destul. Pasari bune!
Asta vor columbofilii din toata lumea. Dar daca cumparatorii straini ar sti de rezultatele slabe ale
unor cunoscute nume europene, le-ar iesi ochii din orbire de uimire. Dar le-ar iesi ochii si mai
mult din orbite daca ar cunoaste rezultatele senzationale ale expertilor ale caror nume le sînt
complet necunoscute! A cui este vina aceasta?
Asa cum am zis înainte: mass media, presa! unul din motivele pentru care am zis OK
cînd d-l Lin m-a rugat sa scriu în locul lui în aceasta revista este ca eu consider ca fiecare om
care scrie despre porumbei are datoria de a deschide ochii oamenilor carora li s-a spalat creierul
prea mult în trecut, în aceasta lume materialista.