lansare porumbei

Citind foarte multa literatura columbofila am facut o constatare interesanta: nu am gasit in nici o publicatie romaneasca, o descriere a sportului cu porumbei calatori, toti autorii adresandu-se direct celor implicati deja in acest hobby. In speranta ca nu-i plictisim pe veterani, incercam sa sintetizam in acest articol o descriere a sportului columbofil. Aceasta vine si in urma constatarii ca majoritatea celor ce nu sunt columbofili nu au nici cea mai vaga idee despre ce inseamna concursurile cu porumbei voiajori si care este diferenta dintre porumbeii voiajori si porumbeii comuni din parcuri si piete, gugustiuci, etc.

Porumbelul voiajor(calator, postas) este dotat cu un extraordinar simt de orientare fiind capabil sa se intoarca acasa de la distante de peste 1500km. Cercetatorii spun ca porumbeii voiajori se ghideaza in drumul lor catre casa dupa campul electromagnetic al pamantului sau dupa soare.

Porumbelul voiajor, lansat departe de casa, este intotdeauna manat de instinct sa revina la cuibul sau – omul a speculat acest comportament, si astfel au aparut concursurile cu porumbei voiajori. Cele mai bune rase de porumbei voiajori s-au format si s-au definitivat in Belgia, “tara columbofiliei”, unde exista si in prezent cel mai mare numar de columbofili.

Porumbeii voiajori au o memorie foarte buna, fiind multe cazuri in care spre exemplu, un porumbel cumparat dintr-o tara si tinut inchis ani de zile in alta, la sute de kilometri departare la noul proprietar, a scapat si s-a intors la locul unde s-a nascut.

De aceea, cine doreste sa inceapa sa concureze cu porumbeii, trebuie sa achizitioneze pui sau si mai bine, porumbei maturi cu origini si rezultate bune, din care se se reproduca loturi de pui. Puii care au invatat sa zboare in jurul unei crescatorii, se vor intoarce acolo toata viata. Sigur ca sunt si exceptii, totul tine de inteligenta pasarii, si de dragostea sa de casa. Foarte multi porumbei voiajori prefera sa rabde de foame decat sa intre in crescatorii straine. Acestia sunt cei mai buni. Se mai intampla si accidente sau porumbeii pur si simplu nu au origine buna de mari cursieri, si atunci vor intra in crescatoriile straine. Unii raman definitiv, se “pripasesc”, iar altii isi recapata fortele dupa care continua drumul spre casa. Un fenomen detestat de toti columbofilii cinstiti este braconajul – prin braconaj columbofil se intelege tinerea in captivitate a unui porumbel ce nu iti apartine. Se spera ca in curand sa apara legi care sa stopeze acest fenomen. Exista si o lozinca celebra: “Lasati porumbeii sa zboare!”.


Porumbel voiajor

Voiajorii pot fi deosebiti de ceilalti porumbei comuni, prin marimea corporala si alura “de atlet”, si prin faptul ca au pe picior un inel cu un numar de identificare. Acel numar este similar codului nostru personal(CNP-ul). Astfel, nu exista nicaieri in lume 2 (doi) porumbei cu acelasi numar. Codul de identificare al tarii noastre este RO. Fiecare tara din lume are alt indicativ. Puteti intalni si porumbei care pe langa inelul despre care va vorbeam sa mai prezinte si un inel de proprietate sau cu alte insemne.



Noi columbofilii putem fi numiti: parinti, antrenori, manageri, doctori, si ingrijitori de porumbei. In prezent in Romania exista asociatii nationale care organizeaza concursuri cu voiajori. Aceste asociatii acopera din punct de vedere organizatoric toata tara existand cluburi atat in orasele resedinta de judet cat si in multe comune.

Pentru a putea participa la concursuri crescatorul trebuie sa detina o crescatorie amenajata special pentru porumbei, porumbei cu inele omologate, in perfecta stare de sanatate cu certificat sanitar-veterinar semnat de catre medicul veterinar si sa dispuna de un dispozitiv de cronometrare si constatare a sosirii porumbeilor.

Poate va intrebati in ce constau concursurile cu porumbei voiajori!

Fiecare columbofil are in ingrijire o echipa de porumbei voiajori cu care va concura. Columbofilul se prezinta la clubul local cu porumbeii. De regula intalnirile au loc in fiecare weekend, depinzand de categoriile de concurs la care columbofilul doreste sa participe. Voiajorii care vor participa la respectiva etapa de concurs sunt inregistrati pe fisele de concurs. Ei sunt identificabili dupa inelul pe care obligatoriu il poarta toata viata lor si care este unic dupa cum am spus. Peste inel se introduce un manson de plastic (clema). In cazul in care crescatorul dispune de constatator electronic, nu se pune clema, ci pe piciorul celalalt al porumbelului se introduce un CIP electronic sigilat. Pe mansonul de plastic sunt trecute numere de inregistrare, de asemenea CIP-ul electronic este unic. Dupa aceaste proceduri porumbeii sunt urcati in masina speciala de transport care ii duce in localitatea de unde vor fi eliberati.


Lansare de porumbei voiajori

In ziua concursului, daca vremea este favorabila(nu sunt ploi torentiale sau vant puternic), porumbeii sunt lansati din masina de catre delegatii lansatori iar columbofilii ii asteapta acasa. Inchipuiti-va o lansare unde cerul “se intuneca” cu mii de porumbei.



Dupa ce sunt lansati, ei dau niste ture de orientare si apoi in functie de pregatire si aptitudini, pornesc spre casele lor, in grupuri mari care se micsoreaza pe parcurs, in fruntea plutonului ramanand porumbeii cei mai buni. Fiind pasari gregare, de stol, sunt tentati sa zboare impreuna dar cand sunt lansati porumbei din mai multe orase de exemplu, vor trebui sa se desparta, si aici intervine curajul si inteligenta lor. Cand un porumbel ajunge acasa, columbofilul ii ia clema de concurs de pe picior, dupa care o introduce intr-un ceas sigilat care va marca pe o banda timpul exact la care a sosit porumbelul. Evident ca porumbeii trebuie sa fie bine educati si sa intre imediat, altfel degeaba ajung acasa intr-un timp bun daca nu intra sa poata fi inregistrati.

Exista si sisteme electronice de inregistrare a porumbeilor, care au multe avantaje. Porumbelul nu mai trebuie prins, sistemul il inregistreaza automat cand intra in crescatorie, pe baza cipului de la picior. Inainte de concursurile propriuzise, porumbeii sunt lansati si in cateva zboruri de antrenament, pe distante mai mici. Concursurile se desfasoara pe distante mici, medii si mari, de la 100 la peste 1500 km(aceste maratoane aeriene au evident, lansari din strainatate, si la ele participa crescatorii dintr-o zona foarte intinsa din tara).

Toti columbofili care participa la concursuri cu porumbei voiajori dispun de un dispozitiv de constatare a sosirii porumbeilor, de asemenea distantele, dintre localitatile de lansare a porumbeilor si crescatoria fiecarui crescator, sunt masurate in linie dreapta folosindu-se coordonatele GPS. Cu ajutorul unei formule matematice care ia in calcul atat distanta dintre localitatea de lansare si cea de sosire, viteza cu care porumbelul a parcurs distanta si locul rezultat in clasament nici unul dintre concurenti teoretic nu trebuie sa fie dezavantajat, si se creaza un clasament comun. Pentru a fi validat castigator, un porumbel trebuie ca in urma calculului pe baza formulei sa fie sosit in primii 20% din totalitatea porumbeilor participanti la etapa respectiva.

Studiem un porumbel voiajor pe toate partile, cam la fel cum se studiaza caracteristicile unui autoturism, ale unui calculator sau ale unui telefon mobil. La un porumbel de calitate penele aripii arata intr-un anume fel, musculatura are o anumita forma si consistenta, greutatea pasarii trebuie sa fie intre niste limite, ochii dau si ei anumite indicii despre vitalitatea porumbelului. Porumbeii de calitate selectionati special pentru maratoane, pot parcurge peste 800km intr-o zi, zburand de dimineata pana seara, unii chiar si pe intuneric.

Etapele de concurs se desfasoara de primavara pana toamna. In fiecare weekend, mii de porumbei voiajori brazdeaza spatiul aerian al Romaniei, concurand pentru victorie. Columbofilii ii asteapta acasa cu sufletul la gura si ochii pe cer. Sportul columbofil este poate, singurul sport care reuneste TOATE categoriile sociale si de varsta.







La finalul sezonului competitional se realizeaza pe baza rezultatelor obtinute de porumbei doua clasamente: clasamentul porumbeilor si cel al crescatorilor.

Ambele clasamente sunt realizate pentru urmatoarele categorii de distanta:


Categoria I VITEZA desemneaza categoria de distanta cuprinsa intre 100-350 km. Un porumbel trebuie sa claseze 5 etape pe aceasta distanta pentru a se putea spune ca a realizat NORMA. Aceste 5 etape trebuie sa insumeze distanta de minim 750 km parcursi intr-un sezon competitional. In 2 ani competitionali consecutivi se poate realiza categoria VITEZA PALMARES care inseamna punctajul realizat de un porumbel in 10 etape si minim 1500 km clasati.

Categoria II DEMIFOND corespunde categoriei de distanta 300-600 km. Un porumbel realizeaza norma numai daca obtine punctaj in 4 etape cu parcurgerea a minim 1400 km intr-un an. Pentru DEMIFOND PALMARES sunt necesare 8 etape si minim 2800 km.

Categoria III FOND desemneaza distante de peste 500 km. Un porumbel trebuie sa obtina punctaj in 3 etape, distanta totala parcursa trebuie sa fie de minim 1650 km intr-un an. Pentru FOND PALMARES sunt necesare 6 etape si minim 3300 km.

Pentru categoria IV GENERAL este necesar ca un porumbel sa realizeze punctaj in 5 etape cu parcurgerea a minim 1500 km astfel:
1 etapa la categoria viteza;
2 etape la categoria demifond;
2 etape la categoria fond.

Pentru palmares, porumbelul trebuie sa claseze 11 etape cu parcurgerea a minim 3000 km astfel:
3-5 etape la categoria viteza;
2-6 etape la categoria demifond
1-3 etape cu distanta peste 500 km

Toamna, dupa incetarea concursurilor cu porumbeii maturi, incep concursurile de tineret, unde concureaza numai tinerii porumbei nascuti in primavara anului curent. Aceste concursuri sunt organizate pe distante mai mici si au si un rol educativ pentru viata de sportiv de mai tarziu.

Poate parea incredibil, dar puii de porumbel nascuti cu doar cateva luni in urma pot parcurge fara probleme sute de kilometri in zbor. Vorbim aici, desigur, de porumbeii din familii de buni zburatori, selectionati ani de zile pe un singur criteriu, acela fiind performanta in concursuri. Exista si voiajori fara performante deosebite, dar ei sunt cei ce ingroasa randurile porumbeilor ce ajung acasa dupa ce adevaratii zburatori au incheiat de mult cursa, sau nu mai ajung deloc. De aceea si preturile porumbeilor variaza mult, pornind de la 1-200 de RON si ajungand pana la sute sau chiar mii de EUR.

Nu inseamna neaparat ca porumbeii ieftini sunt prosti, ei pot fi obtinuti de la columbofilii ce vor sa ajute pe cineva aflat la inceput de drum. La fel, nu inseamna ca porumbeii foarte scumpi isi merita banii. De exemplu, doi porumbei care au avut rezultate foarte bune in concursuri, nu vor avea neaparat numai urmasi la fel de buni, la fel cum doi porumbei medii pot da nastere unui porumbel mult superior parintilor. Daca porumbeii foarte buni(si scumpi) ar fi avut numai pui la fel ca ei, concursurile ar fi fost de mult dominate de cei ce dispun de multi bani, insa nu se intampla asa. Este vorba si de noroc, si de “simt columbofil”, de experienta si de legile geneticii care insa nu fac obiectul acestui articol.